În contextul în care Donald Trump a declanșat cea mai mare reorganizare a peisajului de securitate european de la al Doilea Război Mondial încoace, emiterea de datorii poate să nu pară cea mai urgentă problemă, însă susținătorii unei Uniuni Europene mai profund integrate consideră că obligațiunile pentru rearmare sunt esențiale pentru realizarea viselor lor federale, scrie Politico într-o amplă analiză publicastă în ediția de marți.
Insistența lui Trump că Europa va trebui să se implice și să aibă grijă de propria securitate regională – și să ofere Ucrainei garanții de securitate împotriva Rusiei – presează UE să strângă rapid bani pentru investiții militare.
La numai șase săptămâni de la învestirea președintelui Statelor Unite, Comisia Europeană a anunțat un plan de majorare a datoriei comune cu 150 de miliarde EUR pentru a finanța achizițiile europene de arme. Este o sumă mare pentru obligațiunile la nivelul UE, depășind toate cheltuielile militare ale Rusiei prevăzute pentru 2025.
Datoria va fi discutată la summitul de joi al liderilor UE de la Bruxelles, dar nimeni nu își pune problema. În trecut, țări frugale precum Țările de Jos s-au opus împrumuturilor comune, dar sprijinul Germaniei a schimbat dinamica discuției. UE este acum de acord cu necesitatea de a face cheltuieli mari pentru armament.
Pentru susținătorii unei UE mai puternice, emiterea unei datorii comune îi apropie de mult doritul „moment hamiltonian” – o referire la eforturile primului secretar al Trezoreriei, Alexander Hamilton, care a contribuit la unificarea Statelor Unite prin consolidarea datoriilor statelor disparate în obligațiuni federale în 1790.
La anunțarea planului comun de îndatorare, președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a declarat că răspunsul capitalelor europene la „o eră a reînarmării” a fost „pe cât de răsunător, pe atât de clar”.
„Adevărata întrebare care se pune în fața noastră este dacă Europa este pregătită să acționeze la fel de decisiv cum impune situația. Și dacă Europa este pregătită și capabilă să acționeze cu viteza și ambiția necesare”, a spus ea într-un discurs. „Acesta este un moment important pentru Europa. Iar noi suntem pregătiți să intervenim.”
Emisiunea de obligațiuni va permite Comisiei să împrumute bani țărilor membre pentru a cumpăra arme, bani pe care capitalele îi vor returna Bruxelles-ului.
În paralel, o reorientare politică în cea mai mare economie a blocului, Germania, a însemnat că țara tradițional frugală își schimbă în sfârșit atitudinea față de datorie pentru a finanța modernizarea armatei sale subputere. Aceasta sugerează, de asemenea, o nouă deschidere a Germaniei față de finanțarea investițiilor la scară europeană, scrie Politico.
Luate împreună, acestea sunt schimbări care vor fi dificil de inversat, chiar dacă pacea revine.
„Având în vedere amenințările la adresa libertății și păcii de pe continentul nostru, „orice este nevoie” trebuie să se aplice acum și apărării noastre”, a declarat la începutul acestei luni Friedrich Merz, cancelarul în exercițiu al Germaniei, reluând apelul la arme al fostului președinte al Băncii Centrale Europene Mario Draghi din criza datoriilor din zona euro.
„Ceea ce s-a întâmplat în Germania este o schimbare uriașă”, a declarat Florian Schuster-Johnson de la Dezernat Zukunft, un think tank nepartizan, axat pe economie, din Berlin. „Iar această schimbare va avea consecințe foarte, foarte importante și pentru politica europeană”.
Creaturi ale războiului
Guntram Wolff, senior fellow la Bruegel, a declarat că mișcarea UE s-ar putea dovedi la fel de fundamentală ca „momentul hamiltonian” care a accelerat transformarea SUA dintr-o confederație liberă de polități într-un stat-națiune cu puteri de cheltuieli centralizate.
„Dacă acest lucru se întâmplă – mai multă integrare militară împreună cu mai multă finanțare comună – atunci suntem într-adevăr în crearea unei UE complet noi”, a spus el. „Acesta este într-adevăr un mega moment hamiltonian”.
Împletirea finanțelor cu războiul are o lungă istorie. Armele sunt scumpe, iar guvernele caută noi modalități de a strânge fonduri în război. Aceste inovații tind să rămână mult timp după ce urgența a trecut.
Să luăm exemplul Băncii Angliei, înființată în 1694 pe fundalul Revoluției Glorioase și al războiului de peste mări.
„În statutul care a creat Banca Angliei, singurul scop pe care îl prevedea era conducerea războiului împotriva Franței”, a declarat Harold James, istoric economic la Universitatea Princeton. Banca a preluat datoria guvernamentală creată pentru a finanța armata Angliei, susținând-o cu încasări fiscale colectate de parlament. „Este specificată în statut. Este absolut o creatură a războiului”, a declarat James.
De asemenea, Franța și-a creat propria bancă centrală în 1800, care a contribuit la finanțarea războaielor napoleoniene.
O uniune tot mai strânsă
Ceva similar se întâmplă acum la nivel european, spun analiștii. Mișcarea spre apărare prin finanțarea unor datorii potențial enorme pare „să se întoarcă de fapt la modul în care oamenii gândeau despre acest lucru în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea”, a spus James.
„Nu este necesar ca un stat să aibă bani proprii. Statele moderne timpurii operau adesea cu tot felul de monede … Dar statele trebuie să se apere”, a adăugat el. „Au nevoie de o armată”.
Războiul din Ucraina a forțat, de asemenea, factorii de decizie europeni să ia în considerare ajustări fiscale majore care erau de neconceput anterior – și care au fost văzute de mult timp ca un prim pas către o uniune mai profundă.
Relaxarea de către Germania a frânei de îndatorare pentru armată este, la prima vedere, o decizie strict națională – o decizie pe care o va supune marți votului camerei sale inferioare. Însă renunțarea la tabu-ul național privind datoria sugerează o înmuiere a poziției sale conservatoare din punct de vedere fiscal la nivel european. Este în interesul Berlinului ca, în cazul în care se îndatorează mai mult pentru a contribui la apărarea blocului în ansamblu, partenerii săi să facă la fel, deoarece toate țările UE beneficiază de securitate colectivă. Într-adevăr, este de remarcat faptul că Berlinul nu s-a opus propunerii comune a Comisiei privind datoria, cu condiția ca aceasta să fie plătită sub formă de împrumut pe care țările trebuie să îl ramburseze, și nu sub formă de granturi fără obligații.
„Brusc, o țară care în trecut spunea că trebuie să echilibrăm bugetul și că nu ar trebui să permitem creșterea datoriilor, nici măcar pentru a finanța investiții de orice fel, se întoarce cu 180 de grade”, a declarat economistul belgian Paul De Grauwe. „Îți vei schimba părerea atunci când cineva îți va pune pistolul la tâmplă”.
Încă de la înființarea UE, tratatul său a făcut apel la o „uniune tot mai strânsă”, însă guvernele naționale din blocul comunitar au fost întotdeauna reticente în ceea ce privește cedarea de competențe unei administrații centrale a UE – și față de orice măsuri care le-ar putea face răspunzătoare pentru datoriile vecinilor lor.
Mișcările recente ar putea reprezenta o inversare semnificativă în această direcție, după ani de certuri.
Ce urmează este o altă întrebare.
Până în prezent, împrumuturile Comisiei sunt finanțate indirect din bugetul UE, dar acest lucru are limite severe. Pentru a obține mai mulți bani, Comisia va trebui să găsească modalități de creștere a impozitelor. Astfel, va putea emite pe piață obligațiuni garantate de contribuabili, la fel ca o țară suverană.
Ridicarea impozitelor se va dovedi dificilă, deoarece impozitarea în UE necesită un acord unanim. În trecut, acest lucru nu a fost posibil pentru capitalele care păstrează cu gelozie ceea ce consideră a fi o prerogativă națională. Chiar și în timp de război, rămâne o perspectivă dificilă atât timp cât liderii sceptici față de Ucraina și UE, precum Viktor Orbán din Ungaria ( ), au un loc în Consiliu.
Waltraud Schelkle, de la Institutul Universitar European din Florența, a declarat că ceva ar trebui să cedeze: „Nu este credibil pe piețele de obligațiuni să împrumuți un trilion de dolari cu un buget care este exact atât… va trebui să se creeze o capacitate de impozitare la nivelul UE”.
Marco Buti, care a fost șeful de cabinet al fostului comisar pentru economie Paolo Gentiloni, a văzut paralele cu fondul UE de redresare în cazul coronavirusului.
În 2020, Comisia a relaxat, de asemenea, normele fiscale pentru a permite țărilor membre să evite ca economiile lor să se prăbușească ca efect secundar al blocajelor. Următorul pas a fost un fond de 100 de miliarde de euro creat pentru protecția muncii – pe care îl consideră echivalent cu fondul de apărare de 150 de miliarde de euro anunțat recent. Etapa finală a fost fondul masiv de redresare de 800 de miliarde de euro, care nu are încă un echivalent.
„Următorul pas ar trebui să fie împrumutul comun – dar nu pentru transferuri naționale. Mai degrabă, ar trebui să fie pentru finanțarea proiectelor transnaționale la nivel european în domeniul apărării”, a spus el.
„Ideea politicilor UE finanțate prin îndatorare este acum acceptabilă din punct de vedere politic”, a declarat Iain Begg de la Institutul European al London School of Economics. „Odată ce geniul a ieșit din sticlă, este foarte greu să îl pui înapoi”.