Pentru prima dată în ultimele trei decenii, Moldova crede că are în sfârșit pârghiile necesare pentru a alunga Rusia din țară, singura dilemă fiind cum să facă acest lucru fără a declanșa o criză umanitară asupra propriilor cetățeni.
De la obținerea independenței în anii 1990, Moldova a fost blocată într-un conflict înghețat cu Moscova din cauza Transnistriei, o regiune separatistă susținută de Kremlin, situată în apropierea graniței de est a Moldovei, cu peste un sfert de milion de locuitori.
Confruntarea a fost tensionată, dar întreținută de o legătură puternică: Moldova primește energie rusească la preț redus prin intermediul Transnistriei, care primește în schimb sute de milioane de euro pe an. Legătura a permis Rusiei să păstreze controlul asupra benzii strategice de pământ de-a lungul graniței cu Ucraina, unde sunt staționate trupele sale în ciuda obiecțiilor Moldovei.
Totuși, această dinamică se schimbă. În ultimii ani, Moldova s-a integrat în Europa sub conducerea președintelui pro-UE Maia Sandu. Bruxelles-ul a oferit milioane de euro și mai multe legături cu sursele sale de energie, ca parte a unui proces care durează de ani de zile pentru ca această țară, una dintre cele mai sărace națiuni din Europa, să fie pregătită pentru aderarea la UE.
„Moldova nu mai depinde de Transnistria”, a declarat ministrul moldovean de externe Mihai Popșoi pentru Politico. „Când vine vorba de gaz, noi cumpărăm gaz de pe piața internațională. Pe partea de electricitate, construim linii de înaltă tensiune pentru a ne conecta la România”.
Comutarea este o problemă pentru Transnistria, dar și pentru guvernul moldovean. Oprirea plăților către Transnistria ar duce la prăbușirea bugetului statului separatist și ar lăsa sute de mii de oameni de acolo fără venituri și servicii de bază – o provocare care, pentru o țară de mărimea Moldovei, ar fi similară reunificării Germaniei după căderea Zidului Berlinului.
„Elitele din Transnistria recunosc deja că noi cumpărăm electricitate din regiune nu pentru că trebuie, ci pentru că alternativa este să aruncăm regiunea într-o criză umanitară”, a declarat ministrul moldovean al Energiei, Victor Parlicov, într-un interviu.
Totuși, oficialii sunt fără echivoc: Este timpul să se pună capăt impasului multigenerațional.
„Există acum un stimulent puternic pentru noi de a reintegra țara în mod pașnic”, a declarat Popșoi, care a fost numit ministru de externe în ianuarie. „Rezolvarea conflictului înseamnă reintegrarea completă și preluarea de către Moldova a controlului asupra frontierelor sale suverane”.
Joc de putere
De pe podul peste râul Nistru, se pot vedea soldații ruși. Purtând uniforme de camuflaj, ei se strâng împotriva ploii la un punct de control inscripționat cu secera și ciocanul sovietic.
Aceștia sunt doar câțiva dintre cei 1.500 de soldați ruși care țin Transnistria sub stăpânirea Moscovei, la mai bine de 30 de ani după ce Moldova și-a câștigat independența față de URSS.
De-a lungul anilor, Transnistria și-a dezvoltat propriile forțe armate, servicii publice și sisteme de pensii – toate finanțate din vânzările marcate de energie rusească ieftină către Moldova.
„Întreaga regiune este dependentă de gazul gratuit ca de droguri”, a declarat Parlicov, ministrul Energiei, vorbind din clădirea guvernamentală impunătoare din piața centrală a Chișinăului.
Moldova, de asemenea, a fost dependentă de energia la preț redus. Centrala electrică Cuciurgan din Transnistria, deținută de ruși, este cea mai mare sursă de energie a Moldovei, furnizând aproximativ patru cincimi din energia țării în schimbul a sute de milioane de euro pe an. De asemenea, Moldova se bazează pe cablurile de înaltă tensiune care trec prin Transnistria, ceea ce conferă regiunii – și partenerilor săi ruși – o influență și mai mare.
„Frumusețea acestui lucru pentru ruși a fost că, prin cumpărarea de energie electrică din regiunea transnistreană, practic finanțăm separatismul din propria noastră țară”, a declarat Parlicov.
UE a schimbat acest calcul. În ultimii ani, Bruxelles-ul a acordat Moldovei zeci de milioane de euro pentru a construi infrastructura și pentru a consolida conexiunea sa la rețelele energetice europene, compensând astfel costurile de cumpărare a aprovizionării din alte părți.
Acest lucru înseamnă că Moldova nu mai trebuie să cumpere gazul din Transnistria, ceea ce ar putea însemna probleme pentru statul separatist. Transnistria s-a folosit de accesul la combustibilul rusesc la preț redus și de veniturile din electricitate pentru a construi un sector industrial care s-ar prăbuși practic peste noapte dacă Moldova ar întrerupe plățile.
Cu toate acestea, Moldova este foarte conștientă de faptul că distrugerea motorului economic al Transnistriei înseamnă, de asemenea, afectarea cetățenilor locali – aceiași oameni pe care dorește să îi reintegreze în societatea moldovenească.
„Vorbim de până la 300.000 de persoane, aproape toți sunt cetățenii noștri, și trebuie să li se ofere servicii de bază”, a declarat Parlicov.
Renunțarea la obiceiuri
Este o enigmă care planează asupra impulsului de integrare occidentală al lui Sandu.
De când Sandu a câștigat puterea în 2020, Moldova a făcut progrese în combaterea corupției, reformarea instituțiilor publice și consolidarea democrației sale. Pentru eforturile sale, țara a primit anul trecut statutul de candidat la UE, iar discuțiile privind aderarea la bloc sunt în curs de desfășurare.
Cu toate acestea, există întrebări persistente cu privire la posibilitatea ca Moldova să adere la UE în condițiile în care are un conflict separatist și trupe rusești staționate pe teritoriul său.
Politicienii europeni au sugerat anterior că problema Transnistriei ar putea fi rezolvată înainte ca cererea sa de aderare să treacă de ultimul obstacol. Liderii moldoveni ripostează, îndemnând în mod repetat Bruxelles-ul să nu lase Moscova și proxeneții săi să determine soarta Moldovei în UE.
Scăderea fluxului de numerar al regiunii separatiste prin încetarea monopolului său energetic oferă o șansă de a remedia diviziunile țării și de a adera la bloc ca o singură națiune.
„Rezolvarea problemei energetice cu Transnistria ar fi un pas important înainte”, a declarat Viola von Cramon-Taubadel, un europarlamentar german și membru al comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European. „Dar va fi acest lucru suficient pentru ca Transnistria să se integreze încet, dar constant în țară?”.
Amenințare hibridă
Este puțin probabil ca liderii transnistreni să plece în liniște. În martie, oficialii săi au cerut Kremlinului să o „protejeze împotriva presiunii Republicii Moldova”, susținând că țara organizează o blocadă economică – în ciuda fluxului zilnic de bunuri și servicii care trece prin punctele de control rusești.
Între timp, președintele rus Vladimir Putin și cercul său apropiat și-au intensificat retorica împotriva țării, atacându-i visul european cu o retorică similară cu cea pe care au lansat-o împotriva Ucrainei.
Cu toate acestea, capacitatea Rusiei de a interveni este, în practică, limitată. De la începutul războiului din Ucraina, forțele locale rusești au fost izolate de liniile lor obișnuite de aprovizionare, fiind incapabile să aducă întăriri sau să transporte echipamente. Mulți dintre ei nu au mai fost rotiți în sau din Moldova de ani de zile și s-au stabilit și și-au crescut familiile pe plan local. Și, în timp ce se află în vârful unuia dintre cele mai mari arsenale de armament și muniție din Europa, în depozitul Cobasna, strâns păzit, se crede în general că acesta nu mai deține decât echipamente din epoca celui de-al Doilea Război Mondial aflate în stare de degradare, care nu au fost deja vândute sau refolosite de ruși.
Alte conflicte înghețate din spațiul post-sovietic au culminat cu o catastrofă. Chiar anul trecut, o confruntare între Azerbaidjan și Armenia a dus la un exod în masă de 100.000 de persoane din Nagorno-Karabah.
Dar în cazul Moldovei, nu există o animozitate etnică care să determine eforturile de a pune capăt impasului. Aproape toți locuitorii din Transnistria au pașapoarte moldovenești și se deplasează liber prin punctele de control păzite de Rusia. La fel ca și moldovenii care trăiesc în alte părți ale țării, locuitorii din Transnistria vor beneficia de boom-ul economic al aderării la UE – indiferent de ceea ce ar putea dori Putin pentru ei.
Chiar dacă Moscova nu poate aduna o intervenție militară, tot poate crea probleme pentru Moldova. Anul trecut, serviciile de informații ale Kievului au avertizat că au interceptat un plan al Moscovei de a organiza o lovitură de stat și de a-l înlătura pe Sandu, folosind un partid de opoziție pro-rus pentru a răsturna guvernul. Alegerile prezidențiale și parlamentare programate pentru luna octombrie vor fi un moment critic pentru ca moldovenii să își decidă viitorul – și o șansă pentru puteri externe precum Rusia de a se amesteca.
Ca răspuns, Bruxelles-ul a trimis o misiune în țară pentru a contribui la combaterea dezinformării menite să slăbească ambițiile UE ale Moldovei.
„UE trebuie să continue să ajute Moldova cu energie pentru ca aceasta să devină complet independentă de Rusia”, a declarat Ivana Stradner, cercetător la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor din Washington. „Și trebuie să ne asigurăm că, dacă lucrurile escaladează, nu ne temem de provocările lui Putin în țară – dacă nu vrem ca Occidentul să fie văzut ca un tigru de hârtie, trebuie să fim pregătiți să ajutăm Moldova.”
