Rețete vechi, fără condimente exotice și inovații fistichii, ne dau bucatele de odinioară, preparate din generație în generație, de-a lungul istoriei. Unul dintre continuatorii și promovării acestora era regretatulu Anton Roman, în a cărui lucrare „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia) găsim și friptura de miel.
Ingrediente:
1 tavă suficient de mare pentru un miel bun (6-8 kg) uşurat de cap şi gât, de măruntaie şi partea de jos a picioarelor
☛ sare, piper
☛ 200 ml untdelemn
☛ 200 g unt
☛ 2 pahare vin alb
☛ 6 – 10 coroniţe de usturoi verde o căpăţână de usturoi vechi
Mod de preparare:
Se pisează usturoiul. Mielul nu se spală, se şterge doar cu o ţesătură uscată pe din afară; pe dinăuntru se curăţă cu un şervet udat în apă cu oţet. Se freacă intens carnea cu sare, usturoi şi piper, apoi cu ulei.
Se aşază tava cu unt şi ulei în cuptorul încins şi, când sfârâie grăsimea, se potriveşte mielul cu spinarea în sus.
Se înteţeşte focul. Se unge cât de des cu grăsime carnea pentru a deveni şi mai gustoasă până prinde crustă şi culoare.
Focul se domoleşte, acum coaja s-a format, se toarnă vinul peste carne, ne pregătim de o aşteptare activă de ungători cu ora (pentru că o să tot ungem vreun ceas friptura noastră cu tot ce e prin tavă şi cu câtă apă cere până intră uşor furculiţa).
Presarăm usturoiul peste carne şi sos, împodobim mielul pentru ultimul său drum cu coroniţele de usturoi verde şi-l mai lăsăm încă zece minute în cuptor, să se desăvârşească.