Sake este poate mai japonez decât celebrul sushi. Este fabricat în depozite vechi de secole din vârful munților, savurat în izakayas, pub-urile din țară, turnat în timpul nunților și servit ușor răcit pentru toasturi speciale. Acum, vinul de orez neted care joacă un rol crucial în tradițiile culinare ale Japoniei – și care este băutura preferată a unor celebrități precum Cate Blanchett – a fost consacrat de UNESCO, care l-a inclus pe lista sa de „patrimoniu cultural imaterial al umanității”.
În cadrul unei reuniuni desfășurate la Luque, în Paraguay, membrii Comitetului UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural al umanității au votat pentru recunoașterea a 45 de practici și produse culturale din întreaga lume, inclusiv brânza albă braziliană, pâinea de manioc din Caraibe și săpunul palestinian cu ulei de măsline.
Spre deosebire de Lista patrimoniului mondial a Unesco, care include situri considerate importante pentru umanitate, cum ar fi piramidele din Giza din Egipt, denumirea de patrimoniu cultural imaterial desemnează produse și practici ale diferitelor culturi care merită să fie recunoscute.
Japonezii îl beau din jurul secolului al VIII-lea, crezând inițial că alungă spiritele rele.
Ingredientele de bază ale sake-ului sunt puține: orez, apă, drojdie și koji, un mucegai al orezului, care descompune amidonul în zaharuri fermentabile, la fel ca malțul în producerea berii. Întregul proces de două luni de fierbere la aburi, amestecare, fermentare și presare poate fi epuizant.
Orezul – care are o putere de marketing extraordinară ca parte a identității culturale mai largi a Japoniei – este esențial pentru prepararea băuturii alcoolice.
Pentru ca un produs să fie clasificat drept sake japonez, orezul trebuie să fie japonez.
Recunoașterea UNESCO a însemnat mai mult decât cunoștințele meșteșugărești de fabricare a sake-ului de înaltă calitate. Aceasta onorează, de asemenea, o tradiție care datează de aproximativ 1 000 de ani – sake-ul apare în faimosul roman japonez din secolul al XI-lea, Povestea lui Genji, ca băutură preferată la rafinata curte Heian.
În prezent, oficialii speră să restabilească imaginea sake-ului ca principala băutură alcoolică a Japoniei, chiar și în condițiile în care cei mai tineri băutori din țară trec la vinul importat sau la berea și whisky-ul intern.
„Înseamnă mult pentru Japonia și pentru japonezi”, a declarat Kano despre desemnarea UNESCO. „Acest lucru va ajuta la reînnoirea interesului pentru elaborarea tradițională a sake-ului”.
La Tokyo, premierul japonez, Shigeru Ishiba, într-o declarație, s-a declarat „încântat” de înscrierea elaborării tradiționale de sake. Ishiba i-a felicitat pe cei care sunt dedicați păstrării și promovării tradiției.
Fabricile japoneze de bere și-au exprimat, de asemenea, speranța că înscrierea ar putea da un impuls economiei de export a țării, pe măsură ce popularitatea sake-ului crește în întreaga lume pe fondul interesului sporit pentru bucătăria japoneză.
Exporturile de sake, în principal către SUA și China, reprezintă mai mult de 265 de milioane de dolari pe an, potrivit Asociației Producătorilor de Sake și Shochu din Japonia, un grup comercial.