14.1 C
Bucharest
miercuri, 29 mai , 2024

Raportul cu care OCDE pune piciorul în prag României. Nu vom adera cu magistrați de mâna a doua, promovați clientelar, și cu o justiție politizată

Must read

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), organizație cu care România a început discuțiile formale pentru aderarea, a transmis Bucureștiului un draft de raport cu mai multe observații și recomandări legate de domeniul justiției.

În condițiile în care aderarea României la OCDE este cel mai important proiect de țară al Bucureștiului, acest obiectiv nu va deveni realizabil dacă nu se iau măsuri dure, de neconceput pentru o clasă politică mai degrabă fanariotă decât europeană.

Capitolul dedicat justiției ridică probleme precum lipsa promovării meritocratice a magistraților, precum și amenințările la adresa independenței judiciare.

Observațiile din documentul OCDE se bazează pe documente oficiale ale unor instituții precum Comisia Europeană și Comisia de la Veneția, dar și pe discuții cu societatea civilă.

Principalele observații ale OCDE

– lipsa promovării meritocratice în justiție și amenințările la adresa independenței judiciare a judecătorilor, în special în ceea ce privește criteriile de promovare a judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție. OCDE citează îngrijorări cu privire la procesul de selectare a magistraților, precum absența unor criterii de selecție obiective și a unor limite de durată a mandatului examinatorilor

– publicul și companiile percep amenințări și presiuni din partea guvernului și a politicienilor la adresa independenței sistemului judiciar. În acest sens, deciziile Curții Constituționale privind întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale a fost indicată ca fiind de natură să întărească neîncrederea în sistemul judiciar

– activitatea Inspecției Judiciare a fost de asemenea contestată, fiind citate unele cazuri de sancțiuni disciplinare din partea la adresa unor judecători și procurori care au provocat îngrijorare

– procedura de selecție a procurorilor desemnați pentru a investiga magistrații corupți are puncte slabe

– E posibil ca măsurile prevăzute în Strategia Națională Anticorupție să fie insuficiente pentru a aborda eficient corupția sistemică și capturarea instituțiilor

– Domeniul Sănătății e dat ca exemplu de corupție sistemică și capturare a instituțiilor. Draftul OCDE arată că, potrivit relatărilor, domeniul ar fi controlat de o elită restrânsă ce are legături cu interese politice și economice

– Capturarea domeniului permite alocarea de fonduri netransparente și bazate pe relații

– Strategia Națională Anticorupție recunoaște rolul crimei organizate, dar nu include acțiuni de combatere a rețelelor corupte la nivel sectorial

– Folosirea banilor publici de către partidele politice pentru a finanța mass-media și a influența conținutul presei pe baza unor contracte secrete

Recomandări

– modificarea legislației privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale

– introducerea de garanții suplimentare în ce privește competențele Procurorului General de a interveni în cazuri individuale

– crearea de canale interne de raportare pentru avertizorii de integritate din sistemul judiciar, inclusiv pentru procurori

– Revizuirea cadrului disciplinar pentru asigurarea unor garanții procedurale eficiente care să protejeze independența, imparțialitatea și libertatea de judecată

– Consolidarea accesului pe bază de merit la funcțiile în sistemul judiciar

OCDE face praf și „România educată” a lui Iohannis

Noul document vine la nici o lună după ce Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a dat publicității Raportul pentru 2024 privind învățământul preuniversitar din România, enumerând, printre altele, principalele “hibe” ale “României educate” de la Cotroceni.

În preambulul documentului se arată că sistemul de învățământ din țara noastră se află “într-un moment de cotitură”: în 2023, guvernul a adoptat o nouă lege a educației școlare, care stabilește schimbări semnificative privind modul în care aceasta este furnizată, gestionată și dotată cu resursele necesare.

Potrivit raportorilor, schimbările vin într-un moment critic pentru dezvoltarea țării: deși România este una dintre economiile europene cu cea mai rapidă creștere, rezultatele în materie de educație rămân printre cele mai slabe din Uniunea Europeană.

Cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană. În general, rezultatele școlare în România sunt slabe, cu standarde scăzute de învățare și niveluri ridicate de abandon școlar timpuriu. În 2021-2022, din 5.901 școli de stat, 22 % au avut performanțe slabe la examenul de clasa a VIII-a (elevii au avut media sub 5).

Aproximativ 83% dintre școlile cu rezultate slabe erau din zonele rurale, în timp ce majoritatea școlilor înalt-performante erau concentrate în București și Cluj.

România are cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană, cu o medie de 15,6% dintre tinerii de 18-24 de ani care nu au absolvit studiile gimnaziale.

Sistemul de învățământ – “împovărat” inutil. Până nu de mult, școlile au fost supuse mai multor forme de evaluare și inspecție.

În prezent, evaluările școlare externe sunt efectuate de către Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar (ARACIP) și Inspectoratele Școlare Județene (ISJ), cele două entități lucrând în paralel, dar folosind, fiecare din ele, propriul cadru de evaluare.

Acest lucru, apreciază raportorii, duce la o înțelegere inconsecventă și confuză a ceea ce înseamnă o “școală bună” și împovărează în mod inutil școlile și sistemul în general.

România duce lipsă de un program național de perfecționarea cadrelor didactice. Inspectoratele școlare și casele corpului didactic afiliate acestora sunt principalele instituții responsabile de sprijinirea școlilor și a profesorilor, însă o serie de factori subminează și compromit această funcție:

Inspectorii se confruntă cu dificultăți inerente în îndeplinirea atât a rolului de inspecție, cât și a celui de sprijin. Ei nu sunt formați astfel încât să sprijine școlile în procesul de autoevaluare și nici nu au acces la datele necesare pentru a monitoriza performanța școlară.

Spre deosebire de multe țări din UE, România duce lipsa unui program național unitar de perfecționare a cadrelor didactice. Astfel de programe pot lua diferite forme – consiliere, resurse speciale de predare și învățare, creare de rețele și resurse suplimentare – dar implică, de obicei, sprijin extern, combinat cu accentul pus pe dezvoltarea capacităților interne și a managementului școlar. Or, inițiativele locale existente în materie de perfecționare sunt fragmentate, subfinanțate și, în general, concentrate în zonele cu populație mai prosperă.

Inspectorii școlari nu se axează pe sprijinirea județelor cu cele mai mari nevoi. Ei sunt repartizați în funcție de numărul de școli din fiecare județ, mai degrabă decât în funcție de realitățile concrete, cum ar fi produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor al județelor sau numărul de școli cu performanțe slabe. Rezultă, astfel, că un județ precum Ialomița, cu 35% școli slab performante la examenul de clasa a VIII-a, are la fel de mulți inspectori ca Brăila, cu doar 7% școli slab performante.

Costurile per elev. Costul scăzut per elev în comparație cu alte națiuni europene este evidențiat în studiul OCDE. În ceea ce privește dezvoltarea profesională continuă, există diferențe majore: profesorii care predau la școlile din mediul rural (în care învață peste un milion de elevi) sunt mai puțin calificați decât cei din școlile din mediul urban. Procentul național al burselor sociale a crescut din 2020 până în 2023, dar sumele rămân insuficiente pentru a susține nevoile de bază ale unui elev.

Directorii de școli sunt birocrați, nu manageri. Directorii școlilor din România nu sunt manageri. Ei au devenit furnizori de documente oficiale – o muncă de secretariat, care nu are alt scop decât acela de a spori volumul de sarcini al personalului din inspectorate. Multe dintre rapoartele interne ale sistemului nici măcar nu includ datele pe care le furnizează școlile.

Majoritatea directorilor îndeplinesc, în prezent, un rol predominant administrativ, spre deosebire de managerii școlari din cele mai multe țări OCDE, cărora li se cere din ce în ce mai mult să gestioneze nu doar autoevaluarea și planurile de perfecționare a școlii, ci și procesul de perfecționare continuă a cadrelor didactice.

Raportorii își exprimă speranța că Legea educației, adoptată anul trecut, va consolida evaluarea școlară și politicile de sprijin, iar ARACIP va deveni principal evaluator școlar, inspectoratele școlare județene urmând a fi reconfigurate pentru a se concentra pe sprijinul educațional. Aceste măsuri promit să elimine actuala “dublare” a evaluării și inspecției în România, să ofere școlilor mai multă îndrumare și sprijin, astfel încât evaluarea școlară să treacă de la un proces administrativ la o resursă pe care școlile să o poată folosi pentru a îmbunătăți rezultatele elevilor.

La nivel strategic, România va avea nevoie de o schimbare fundamentală în modul în care sunt finanțate și evaluate politicile educaționale, conchid autorii raportului. (sursa – oecd.org/countries/romania/reforming-school-education-in-romania)

More articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.