Succesul istoric al dreptei radicale în alegerile pentru Parlamentul European de la sfârșitul săptămânii trecute poate fi un șoc, dezechilibrând două dintre cele mai importante guverne ale blocului comunitar.
Dar nu ar fi trebuit să fie o surpriză prea mare pentru oricine a fost atent la starea de spirit indignată în rândul multor tineri de pe continent, care nu numai că au îmbrățișat opiniile anti-imigrație dure, dar par mai mândri ca niciodată să le transmită, scrie Politico într-o amplă analiză dedicată schimbărilor politice pe Bătrânul Continent după alegerile europarlamentare.
Luați în considerare acest lucru ca dovadă: Un clip de 14 secunde filmat pe insula de vacanță germană Sylt și încărcat pe platforma de socializare X cu aproximativ două săptămâni înainte de vot. În el, un grup de tineri germani îmbrăcați cu haine scumpe pot fi văzuți cântând în cor cuvintele „Ausländer Raus!”. („Străinii afară!”) pe un ritm de euro-dance în timp ce învârt pahare de roze.
Grupul, alcătuit numai din albi, a căror ținută elegantă nu ar fi de nelalocul ei în alte locuri de vacanță din Europa, precum Biarritz din Franța sau Gotland din Suedia, știe exact când să se alăture versurilor xenofobe de pe l’Amour Toujours, o piesă de la începutul secolului trecut a DJ-ului Gigi D’Agostino. La un moment dat în videoclip, unul dintre petrecăreți este atât de încântat de melodie încât își face o mustață hitleristă cu două degete, în timp ce cu cealaltă mână face un salut „Seig Heil”.
Publicarea videoclipului a stârnit furie în Germania, un politician cerând ca participanții la petrecere să fie aduși în fața justiției pentru încălcarea legilor țării privind discursul instigator la ură. Dar nu a fost posibil să se oprească forțele afișate în videoclip. La 9 iunie, când alegătorii europeni s-au îndreptat spre urne, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut cea mai bună performanță din istorie, învingând Partidul Social-Democrat al cancelarului Olaf Scholz și provocând un șoc politic în cea mai populată țară din Europa.
Un sentiment similar de biciuire se propagă în Franța, unde președintele Emmanuel Macron a convocat alegeri anticipate după ce a fost învins de partidul de extremă dreapta Raliul Național. Iar la Bruxelles, factorii de decizie politică se pregătesc pentru un Parlament European în care unul din patru legislatori aparține dreptei radicale.
În timp ce un continent care se clatină încearcă să înțeleagă ce tocmai a fost lovit, rolul tinerilor alegători, precum participanții la petrecerea din Sylt, devine un factor important. În Germania, ponderea tinerilor care au votat pentru AfD a sărit între ultimele alegeri europarlamentare din 2019 și acestea (crescând cu 11 % în rândul alegătorilor cu vârste cuprinse între 24 și 30 de ani). În Franța, partidul Reunirea Națională al lui Marine Le Pen a adunat aproximativ 30 la sută din voturile tinerilor la nivel național – o creștere de 10 puncte față de 2019.
Ceea ce ridică întrebarea: De ce atât de mulți dintre generația Z și tinerii mileniali mai tineri din Europa – ai căror părinți și bunici au îmbrățișat politici de stânga, deschizând revoluția sexuală în anii 1960 – îmbrățișează antiteza idealurilor celor mai în vârstă? Și ce s-a întâmplat cu stigmatul sau rușinea care înconjurau cândva atitudinile rasiste și xenofobe evidente, precum cele prezentate în videoclipul din Sylt?
Răspunsul este un amalgam de factori, de la criza costului vieții din Europa la izolarea pe care mulți tineri au suferit-o în anii de închidere a COVID și până la o reacție întârziată după criza migrației din 2015, când aproape două milioane de migranți au intrat în bloc.
Dar există și factori mai intangibili, legați de faptul că mulți tineri experimentează politica doar prin intermediul platformelor de socializare precum X și TikTok, unde conținutul de extremă dreapta care glorifică teoria „Marii Înlocuiri” și care leagă imigrația de violență rulează nestingherit.
De ce tinerii alegători au trecut la dreapta
Mathieu Gallard, director de cercetare la firma de sondaje Ipsos, spune că partidele de stânga – și anume partidul de extremă-stânga France Unbowed – rămân forța politică dominantă în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani din Franța. Dar el a recunoscut că sprijinul pentru Reunirea Națională a crescut vertiginos pentru aceeași categorie de vârstă în ultimii cinci ani. „Există o parte a tinerilor care sunt ostili imigrației și care votează pe aceste teme”, a spus el.
Faptul că președintele Reunirii Naționale este în prezent Jordan Bardella, un tânăr de 28 de ani cu un limbaj plăcut, ca la el acasă pe TikTok, ajută la explicarea creșterii sprijinului tinerilor.
Într-un videoclip postat pe platformă cu o săptămână înainte de alegerile europarlamentare, Bardella face apel în primul rând la tinerii alegători, îndemnându-i să își mobilizeze „părinții”, „prietenii și apropiații” pentru a participa „în număr mare” la un miting preelectoral.
Într-un alt videoclip postat înainte ca Bardella să urce pe scenă pentru un miting politic, el mărturisește că a decis să poarte blugi pentru că „nu s-a deranjat să își calce” costumul – un moment evident de „sunt exact ca tine” care pare să rezoneze cu comentatorii.
Tinerețea și perspicacitatea lui Bardella în domeniul social media nu sunt singurii factori ai succesului său, a declarat Gallard: „Tinerețea sa, prezența sa pe rețelele sociale, lărgesc oarecum electoratul… dar nu este factorul principal. Principalii factori sunt impopularitatea executivului [condus de Macron] și importanța imigrației în campanie”. Într-adevăr, figurile de extremă-dreapta din Olanda, Germania, Italia și Austria nu sunt chiar niște pui de primăvară, dar și ele apelează la votanții tineri cu o formulă similară de doomnism anti-european, anti-imigranți și anti-elită, care îi prezintă pe liderii țării lor ca fiind corupți și detașați.
Pentru Yanis Ouadah, care s-a alăturat Reunirii Naționale în 2021 și care este acum reprezentant local al partidului în sud-vestul Franței, mesajul anti-imigrație și dur împotriva criminalității al partidului rezonează cu studenții care se tem că sunt în competiție cu imigranții recenți pentru accesul la locuințe, printre alte beneficii. „Când vezi că francezii nu pot găsi locuințe în propria lor țară, dar că străinii pot, noi cerem o prioritate națională [în ceea ce privește accesul la locuințe], lucru cu care sunt de acord tot mai mulți tineri”, a declarat el pentru POLITICO înainte de alegeri.
În Olanda, doi studenți care au votat pentru prima dată în noiembrie anul trecut pentru politicianul anti-islam, Geert Wilders, au atins o coardă similară atunci când au fost rugați să își explice alegerea. „Nu sunt împotriva refugiaților, deloc”, a declarat o studentă de 20 de ani din Rotterdam pe nume Chess van Leeuwen. „Dar dacă devine prea mult, în vremuri de criză, trebuie să ne gândim la noi înșine”. Indiferent de ceea ce mai reprezintă Wilders, „Olanda este pe primul loc pentru el”, a adăugat el.
Ouadah, care speră să devină ofițer de poliție, a legat, de asemenea, alegerea sa politică de percepția sa că infracționalitatea a luat amploare în Franța. „Nu mai putem ieși în siguranță”, a spus el. „Uitați-vă la numărul de atacuri cu cuțitul care au loc. Avem un guvern căruia, în mod clar, nu-i pasă de francezi.” Oudah a menționat, de asemenea, ceea ce el a numit „extremismul” afișat în timpul protestelor pro-palestiniene din ultimele luni ca fiind un factor care a ajutat la Reunirea Națională.
Un alt factor des citat: COVID și închiderile care i-au limitat pe tineri într-un moment în care mulți trebuiau să își părăsească locuințele pentru a începe universitatea. Ordinele de închidere care au fost date de lideri din întreaga Europă în decurs de câteva săptămâni în 2020 au contribuit la consolidarea ideii că elitele politice sunt autoritare și izolate de efectele politicilor lor. Astfel de nemulțumiri sunt adânc înrădăcinate în rândul alegătorilor de dreapta din multe țări europene.
Apoi, există subiectul cântecului capturat video în Sylt. La aproape un deceniu după ce blocul comunitar și-a deschis porțile pentru un număr record de refugiați care fugeau de războiul din Siria, migrația nedocumentată pe continent a scăzut brusc, chiar dacă migrația legală rămâne ridicată.
Cu toate acestea, imigrația rămâne de departe problema numărul unu pentru alegătorii de dreapta, amestecată cum este cu teama de o „Mare Înlocuire” a europenilor albi de către imigranții cu pielea închisă la culoare, în principal musulmani din afara blocului – un termen inventat de intelectualul francez Renaud Camus, care pătrunde acum în „meme-o-sfera” de dreapta.
Valul de extremă dreapta este aici pentru a rămâne
În multe privințe, valul de susținere din partea tinerilor este deconectat de realitate. După ce a atins un maxim de peste 10 % în octombrie 2022, rata inflației în Europa a revenit acum la 2 %. Același lucru este valabil și pentru șomaj, care, la 6 la sută în medie în UE, potrivit Eurostat, este cu mult sub rata medie a șomajului de 12,2 la sută atinsă în 2013.
Cu alte cuvinte, în ceea ce privește economia, migrația și efectele pandemiei, Europa a trecut deja de cea mai mare parte a furtunii. Dar efectele persistente ale acestor convulsii modelează politica de astăzi și, probabil, pentru mulți ani de acum încolo.
Provocarea cu care se confruntă astăzi elitele europene este de a evalua consecințele deplasării spre dreapta a blocului condus de tineri. În Franța, generația Bardella se va întoarce la urne pentru a vota un nou parlament național în cadrul unor alegeri în două tururi, pe 30 iunie și 7 iulie. Alegerile anticipate, convocate de Macron, vor arăta dacă performanța șocantă a Raliului Național de duminica trecută a fost o explozie a votului de protest sau o schimbare seismică în politica țării, care va cimenta partidul de extremă dreapta ca forță politică de vârf.
În timp ce, potrivit sondajelor, este puțin probabil ca alegătorii să îl instaleze pe Bardella ca cel mai tânăr prim-ministru din istoria țării sale, Reunirea Națională și-ar putea mări numărul de locuri în Adunarea Națională, deschizând calea pentru o nouă încercare fie a lui Le Pen, fie a lui Bardella însuși, de a câștiga președinția în 2027.
Înaintea votului, performanța extremei drepte zguduie deja peisajul politic al țării. Eric Ciotti, liderul partidului conservator Les Républicains, a încălcat un tabu de lungă durată, anunțând că va căuta alianțe locale cu Reunirea Națională – doar pentru a fi denunțat de mai mulți grei ai partidului său.
În Germania, performanțele abisale ale celor trei partide din coaliția de guvernare a lui Olaf Scholz nu au declanșat alegeri anticipate, dar este posibil să fi semnat condamnarea la moarte a guvernului. Deși cancelarul a exclus convocarea de alegeri, el ar putea fi supus unui vot de încredere care ar putea duce la înlocuirea sa, eventual fără alegeri. Dacă Scholz pleacă, cel mai probabil următorul lider al țării ar fi Friedrich Merz, un membru conservator al Uniunii Creștin-Democrate, al cărui partid a obținut cele mai multe voturi la alegerile din 9 iunie.
Oricare ar fi răsturnările de situație din următoarele săptămâni și luni, tinerii alegători de extremă dreapta vor modela politica europeană pentru anii, dacă nu chiar deceniile următoare. Loialitățile politice forjate la vârsta adultă tânără tind să dureze o viață întreagă.
Generația „străinilor afară” din Europa poate că a sosit în valuri; este puțin probabil să se retragă prea curând.
