Guvernul Ciolacu 2, care va fi investit azi pe repede înainte de Iohannis este unul conceput parcă să dezamăgească și mai mult românii i să-i întoarcă împotriva sistemului. De data aceasta, nu nu mai că regăsim miniștrii din Cabinetul Ciolacu 1, dar apar și câteva nume noi, cum este un avocat doljean no-name. Însă, un compromis iresponsabil, făcut de dragul „stabilității” este cedarea Finanțelor unui ministru UDMR, partid subordonat Budapestei.
Luni, la ora 11.00 președintele Klaus Iohannis urmează să îl desemneze pe Marcel Ciolacu premier pentru formarea noului Cabinet, iar audierile miniștrilor propuși și votul din Parlament vor fi trecute în doar câteva ore, după care va avea loc depunerea jurământului la Palatul Cotroceni și prima ședință de Guvern la Palatul Victoria.
Componența Guvernului Ciolacu 2:
Premier – Marcel Ciolacu (PSD)
- Vicepremier fără portofoliu – Marian Neacşu (PSD)
- Ministerul Justiţiei – Radu Marinescu (PSD)
- Ministerul Apărării – Angel Tîlvăr (PSD)
- Ministerul Economiei şi Digitalizării – Bogdan Ivan (PSD)
- Ministerul Transporturilor – Sorin Grindeanu (PSD)
- Ministerul Sănătăţii – Alexandru Rafila (PSD)
- Ministerul Agriculturii – Florin Barbu (PSD)
- Ministerul Culturii – Natalia Intotero (PSD)
- Ministerul Muncii – Simona Bucura Oprescu (PSD)
- Ministerul Afacerilor Interne și vicepremier – Cătălin Predoiu (PNL)
- Ministerul Afacerilor Externe – Emil Hurezeanu (PNL)
- Ministerul Fondurilor Europene – Marcel Boloș (PNL)
- Ministerul Energiei – Sebastian Burduja (PNL)
- Ministerul Mediului – Mircea Fechet (PNL)
- Ministerul Educației și Cercetării – Daniel David (PNL)
- Ministerul Finanțelor și vicepremier – Tánczos Barna (UDMR)
- Ministerul Dezvoltării – Cseke Attila (UDMR)
Trecând peste faptul că sunt păstrați miniștri controversați, precum Rafila și Grindeanu, și că un avocat pe care nu-l recomandă decât că a apărat-o în procese pe Olghuța vasilescu, nu se poate remarca riscul derivat de a ceda unul dintre cele mai importante ministere, cum este cel al Finanțelor Publice, UDMR-ului, partid acuzat de ani buni în spațiul public că tolerează afirmațiile antieuropene, populiste și uneori chiar cu tentă rasistă ale premierului ungar, Viktor Orban, doar pentru că că partidul acestuia, FIDESZ, finanțează masiv fundații și persoane fizice din Transilvania.
Subordonarea UDMR lui Viktor Orban este perfect și în detaliu explicată, încă din 2021, de către jurnalistul Sipos Zoltán în Átlátszó Erdély, din care spicuim:
„UDMR-ul este un operator-cheie a rețelei de insituții maghiare din Transilvania.
Teoria sociologului Tamás Kiss ne ajută să înțelegem cum a fost folosit UDMR-ul de Fidesz, după ce a devenit partid de opoziție în 2015.
Pentru a înțelege această teorie, trebuie să introducem un nou concept, acela de acomodare asimetrică a minorității. Acest concept se referă la faptul că în România nu există nicio garanție legală pentru divizarea etnică a puterii, sau divizarea resurselor între majoritate și minoritate – în acest caz, comunitatea maghiară. Această divizie trebuie negociată de la caz la caz cu deținătorii majoritari ai puterii.
Kiss crede că legitimitatea UDMR-ului în cadrul comunității trebuie determinată prin capacitatea ei de a aloca resurse, adică prin cât de multe resurse își poate negocia pentru propriile instituții și teritorii locuite de maghiari.
Înainte de prima parte a anilor 2010, suma fondurilor provenite din Ungaria era destul de mică, deci UDMR era preocupată în primul rând să obțină fonduri de la București, care erau mult mai mari. A reușit de asemenea să monopolizeze cu succes aceste resurse, deci banii care veneau dinspre București veneau întotdeauna prin UDMR. Dar după 2015, UDMR nu mai era un factor în guvern, și din cauza luptei anticorupție uniunea nu a mai reușit să-și continue strategiile din București bazate pe interese individuale și negocieri.
În paralel, sprijinul financiar care venea din Ungaria a început să crească exponențial din 2016. Aceste fonduri nu mai erau doar o completare a bugetelor unor organizații, ci erau în măsură să genereze și să modifice procese instituționale. Politica maghiară națională a intrat în competiție și a “supralicitat” statul român. În interpretarea lui Kiss, relația dintre UDMR și Fidesz trebuie văzută în acest context.
Trebuie să adaug aici că, din câte știu, nu există nicio evidență despre suma exactă a fondurilor asigurate de statul român pentru teritoriile locuite de maghiari, și nici cât din această sumă se datorează activității de guvernare a UDMR. Fără o evidență de acest fel, este foarte greu să evaluăm dacă cea mai mare parte a resurselor vine de la statul maghiar sau statul român”.