Franța se confruntă cu un blocaj politic în urma alegerilor de duminică, care au condus la un parlament fără majoritate, o alianță de stânga obținând în mod neașteptat primul loc, dar niciun grup nu a obținut majoritatea.
✑ Alegătorii au adus un eșec major partidului Reuniunea Naționalp (RN) al Marinei Le Pen, naționalist și eurosceptic, despre care sondajele de opinie preconizau că va câștiga turul al doilea de scrutin, dar care s-a clasat pe locul al treilea, conform previziunilor institutorilor de sondaje.
Ce-a vrut Macron și ce-a ieșit
Rezultatele au fost, de asemenea, o lovitură pentru președintele centrist Emmanuel Macron, care a convocat alegerile anticipate pentru a clarifica peisajul politic, după ce partidul său a fost înfrânt de RN în alegerile pentru Parlamentul European de luna trecută.
El s-a ales cu un parlament extrem de fragmentat, ceea ce va slăbi rolul Franței în Uniunea Europeană și în alte părți ale lumii și va îngreuna promovarea unei agende interne.
Iată ce ar putea urma după alegerile de duminică din Franța, care păreau să ducă la un parlament suspendat, cu o alianță de stânga în frunte, dar fără o majoritate absolută.
Alianța de stânga Noul Front Popular era pe cale să câștige cel mai mare număr de locuri, conform rezultatelor previzionate de sondaje, dar nu va obține cele 289 de locuri necesare pentru a obține o majoritate absolută în camera inferioară.
Rezultatul reprezintă o înfrângere usturătoare pentru partidul de extremă dreapta RN, care ar fi trebuit să câștige votul, dar care a avut de suferit după ce PNL și blocul Împreună al președintelui Emmanuel Macron au colaborat între primul și al doilea tur de scrutin pentru a crea un vot anti-RN.
Proiecțiile arătau că RN se va clasa pe locul al treilea, în spatele formațiunii Together.
Aceasta înseamnă că niciunul dintre cele trei blocuri nu poate forma un guvern majoritar și ar avea nevoie de sprijinul altora pentru a adopta legi.
SE VA FORMA O COALIȚIE DE STÂNGA?
Acest lucru este departe de a fi sigur.
Franța nu este obișnuită cu formarea de coaliții post-electorale, obișnuită în democrațiile parlamentare din nordul Europei, precum Germania sau Țările de Jos.
Cea de-a cincea republică a Franței a fost concepută în 1958 de eroul de război Charles de Gaulle pentru a oferi președinților majorități parlamentare mari și stabile, ceea ce a creat o cultură politică conflictuală, fără tradiție în materie de consens și compromisuri.
Politicianul moderat de stânga Raphael Glucksmann, deputat în Parlamentul European, a declarat că clasa politică va trebui „să se comporte ca adulții”.
Jean-Luc Melenchon, liderul partidului de stânga dură Franța Necuprinsă (LFI), a exclus o coaliție largă a partidelor de diferite orientări. El a spus că Macron are datoria de a apela la alianța de stânga pentru a guverna.
În tabăra centristă, șeful partidului lui Macron, Stephane Sejourne, a declarat că este pregătit să colaboreze cu partidele mainstream, dar a exclus orice înțelegere cu LFI a lui Melenchon. Fostul prim-ministru Edouard Philippe a exclus, de asemenea, orice acord cu partidul stângii dure.
CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ NU SE POATE AJUNGE LA UN ACORD?
Ar fi un teritoriu neexplorat pentru Franța. Constituția spune că Macron nu poate convoca noi alegeri parlamentare pentru încă 12 luni.
Premierul Gabriel Attal a declarat că îi va prezenta demisia lui Macron luni dimineață, dar că este disponibil să acționeze în calitate de interimar.
Constituția spune că Macron decide cui să ceară să formeze un guvern. Dar oricine ar alege el se confruntă cu un vot de încredere în Adunarea Națională, care se va întruni pentru 15 zile pe 18 iulie. Aceasta înseamnă că Macron trebuie să numească o persoană acceptabilă pentru majoritatea parlamentarilor.
Macron va spera probabil să desprindă socialiștii și Verzii din alianța de stânga, izolând Franța Necuprinsă, pentru a forma o coaliție de centru-stânga cu propriul său bloc.
Cu toate acestea, nu a existat niciun semn al unei iminente rupturi a Noului Front Popular în acest stadiu.
O altă posibilitate este un guvern de tehnocrați care ar gestiona afacerile de zi cu zi, dar nu ar supraveghea schimbările structurale.
Nu era clar dacă blocul de stânga ar sprijini acest scenariu, care ar necesita în continuare sprijinul parlamentul
