16.5 C
Bucharest
sâmbătă, 13 aprilie , 2024

STUDIU | Limba română- arma secretă a Moscovei în războiul hibrid dus, de trei decenii, în R. Moldova

Must read

Instrument politic, armă de manipulare și „timbru” de identitate, limba română a fost „șiluită” neîntrerupt, timp de 30 de ani de independență ai Republicii Moldova.  Ea a fost folosită abil nu numai în disputele identitare interne, dar și ca instrument al războiului hibrid dus de Rusia pe teritoriul Republicii Moldova și dincolo de acesta, arată o analiză Veridica.ro.

„În adresările și documentele oficiale, cumva Rusia evită să abordeze problema lingvistică. Ei spun că aceasta este o problemă internă a Republicii Moldova. Dacă este să ne conducem după reacțiile [rusofonilor] din Republica Moldova, ne putem da seama care este poziția curentului rus în Republica Moldova și anume că limba vorbită ar fi cea „moldovenească”, nu limba română. Acest lucru este explicabil, deoarece denumirea limbii este un element definitoriu al identității naționale. În jurul acestui fenomen se dă acea mare luptă”, a explicat pentru Veridica.ro analistul politic și fostul diplomat, Anatol Țăranu.

Teoria cu limba moldovenească, distinctă de cea română, a fost intens promovată în perioada Uniunii Sovietice. Imediat după anexarea Basarabiei sovieticii au început să folosească așa-numita limbă moldovenească, pe fond cuvinte românești, scrisă în grafie chirilică. Oficial, limba română în grafie latină a fost interzisă de sovietici pe 10 februarie 1941. Ulterior, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial și intrarea Basarabiei în rândul republicilor sovietice, grafia latină a limbii române a fost înlocuită de grafia cu litere chirilice.

Mișcările de emancipare națioanală de la finele anilor `80 și protestele în masă ale basarabenilor au forțat Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești să accepte revenirea la scrierea cu grafie latină. Ulterior, în 1990, 31 august a fost declarată sărbătoarea națională sub denumirea de „Limba Noastră cea Română” sau „Ziua Limbii Române”.

Încă de la începutul anilor `90 menținerea cetățenilor într-o permanentă stare de confuzie și război identitar a distras de multe ori atenția de la probleme importante și de la diverse manevre ale Moscovei. Mulți politicieni au folosit acest prilej pentru a obține dividende politice sau pentru a-și camufla acțiunile de spoliere a resurselor statului, iar statutul juridic al limbii române în Republica Moldova a complicat și mai mult lucrurile.

Nici măcar hotărârea din 5 decembrie 2013 a Curții Constituționale prin care se statua că limba română este cea vorbită în Republica Moldova nu a schimbat prea mult lucruri, în condițiile în care nu a fost pusă în aplicare nici până astăzi.

Judecătorii Curții Constituționale precizau atunci că introducerea limbii române ca limba vorbită pe teritoriul nou-înființatului stat Republica Moldova la 27 august 1991, prevalează schimbărilor operate în Constituție în 1994, când s-a introdus sintagma de „limbă moldovenească”.

„Declarația de Independență este un document juridic fundamental care nu poate fi modificat, nici completat și, cu atât mai puțin, anulat. Acest document constituie fundamentul juridic și politic al Constituției. Prin urmare, nicio prevedere a acesteia din urmă nu poate depăși cadrul Declarației de Independență. Declarația de Independență vizează Constituția în integralitatea sa și are un rol-cheie în înțelegerea și aplicarea textului Constituției, iar în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează”, declara la doar câteva zile după decizie președintele de atunci al Curții Constituționale, Alexandru Tănase.

Greu de schimbat în Parlament

La aproape opt ani distanță, deputații majorității pro-europene de la Chișinău se află și ei în imposibilitatea tehnică de schimbare a acestei denumiri în Constituție, deoarece ar fi avut nevoie de 68 de mandate din 101 pentru a avea majoritatea constituțională capabilă să schimbe acest lucru.

„Dacă în Parlamentul Republicii Moldova se va constitui o majoritate constituțională din reprezentanții părții românești a societății moldovenești, cred că acest articol va fi amendat imediat. De obicei, una din primele chestiuni care este abordată de orice guvernare din componența căreia fac parte reprezentanți curentului românesc este acest articol”, este de părere Anatol Țăranu.

Cu toate acestea, spune el, din cei 63 de deputați ai PAS „nu știm dacă toți sunt români cu conștiință românească”.

Pe de altă parte, scriitorul și jurnalistul Iulian Ciocan este de părere că, în general, politicienii nu s-au preocupat de acest aspect, dar o astfel de atitudine servește cumva intereselor Moscovei.

„Simplul fapt că limba română nu a fost recunoscută ca limbă de stat și în tot acest răstimp am avut în Constituție acest articol 13 prin care se zicea că limba de stat este „limba moldovenească” s-ar putea să fie și o urmare a influenței Moscovei. Eu nu prea cred că Moscovei i-ar conveni să avem aici în Constituție limba română. Pe de altă parte, nici guvernanții moldoveni nu au fost foarte consecvenți în a repune în drepturile ei firești limba română”, este de părere Iulian Ciocan.

Citește tot articolul pe Veridica.ro

More articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.